Viza multdorită? I don’t know…

În sfârşit m-am calmat şi eu un pic şi pot sa scriu câteva vorbe. Am trecut şi de interviul de la ambasadă – 3 ore de stres inutil pentru 3 minute de negociere cu ofiţerul consular.

Nu ştiu cum la alţii, dar la mine chiar a fost negociere. De dimineaţă, am pierdut orice speranţă de a lua viza şi mă resemnasem cu gândul că e mai bine aşa, că-mi găsesc o ocupaţie pentru vara asta. Din toată mulţimea de moldoveni care au fost la interviul ăsta idiot, şi eram câteva yeci de persoane, am văzut doar pe 3 care să ia viză: o tipă, John Smith, cu care am facut cunoştinţă mai târziu şi eu. La început credeam că aşa e politica oficială de la ambasadă – să nu dea vize moldovenilor. De fapt, chiar asta e politica lor, doar că şi-au găsit şi nişte argumente idioate de genul: “ofiţerul consular a văzut în dvs un potenţial emigrant, bla bla bla”.

Alina a primit o hârţoagă din asta în loc de viză şi acum tre’ să plec singură:(

San Francisco e un oraş al naibii de mare, iar acum am mai aflat că e plin de homeless people şi e foarte periculos pe acolo, cică oricând te poţi trezi ameninţat să-i dai banii vreunui homeless. Toată lumea din România care a luat job-ul de la Ghirardelli, e deja acolo, numai eu am rămas să aştept întâi viză, acum bilet.

Plus că nici cei care sunt acolo nu sunt încântaţi: cazarea e naşpa, la job puţine ore de muncă şi orar aiurea, al doilea job nu găsesc, iar prin oraş tre’ să fii foarte atent pe unde umbli şi pe la ce oră. The situation sucks big time:(

Cum să mă bucur de aşa perspective? Mai bine nu-mai dădeau ăia viză şi nu trebuia să ma stresez acum. La părinţi nici nu le zic nimic că nu ma mai lasă să plec. Naşpa e că banii pentru program se returnează doar în caz de refuz la viză, iar dacă m-am răzgândit – e problema mea.

Acum încerc şi eu să ma încurajez că o să mă descurc, că totul va fi ok, sper că aşa va fi.

San Francisco, here I come!…