San Francisco, here I come!

Iată că a sosit şi multaşteptata zi – azi îmi iau zborul spre USA. E ultima noapte petrecută în cămin, şi dar nu cred c-o să-mi fie dor de el. Am împachetat toate lucrurile din cămin le-am dus la o prietenă şi am rămas cu un rucsac, în care e toată zestrea cu care plec eu în state.

John Smith, nu credea că în rucsacul meu am pus strictul necesar, a zis că ştie el cum e strictul necesar la fete Da’ lasă că vede el mâine că eu chiar am luat doar strictul necesar. N-am nici un chef să umblu prin America, într-un oraş necunoscut cu o grămadă de zestre după mine. Ş-apoi, mai bine aduc de acolo mai multe lucruri decât să le car de aici încolo.

Sper să fie totul ok cu avioanele, să nu întârzie sau să nu se întâmple altă chestie că m-am săturat de atâta neprevazut şi atâtea complicaţii. Să iasă măcar o dată bine!

Am aflat şi o veste bună: John Smith va zbura cu mine până la New York – măcar atâta bucurie pe ziua de azi că nu voi fi chiar singură, să mă plictisesc atâtea ore de zbor

Îmi urez mie însămi drum bun, zbor uşor şi cât mai puţine emoţii legate de zbor! Aşa să fie!

Nu ştiu când o să mai pot scrie, că plec fără notebook şi acolo n-o să am timp să stau prin oraş sa scriu pe blog. Dar promit să împărtăşesc cele mai tare senzaşii şi cele mai inedite experienţe, chiar dacă cu întârziere

San Francisco, here I come!